vineri, 15 iunie 2012

În liniștea unui sat din Ardeal

  

     Ieri, am venit și eu acasă "în liniștea unui sat din Ardeal" ca orice studentă care nu mai rezista nopților nedormite și litrilor de cafea, în binemeritata, binevenita și binecuvantata pauză dintre examene. Buuuun!!! și cum febra examenelor nu mă lasă nici aici m-am gândit la o soluție extrem de practică de a combina lectura cursurilor de la marketing, cu dorul meu de soare sănătos de la țară (căruia și lui  i-a fost dor de minee ) ,cu bronzatul și cu mirosul de iarbă și flori de câmp.
     Și cum îmi uitasem loțiunea de bronzat la Timișoara, mi-am făcut o super combinație de ulei de măsline cu morcov dat prin răzătoare (rețetă naturistă de la taică-miu, primită de la tatăl tatălui probabil ) și am indesat-o într-o sticluță de parfum, după ce am mai îmbunătăți-o cu umpic de ulei de corp că altfel miroseam a rântaș pentru ciorbe.
    După ce urc o jumătate de porțiune de deal îmi dau seama că am luat tot (cursuri, sandvișuri, ciocolată, țigări, suc, ochelari, super-loțiunea) mai puțin o patură. Cum m-am tot gîndit la alte soluții de a înlocui pătura dar cum nici în ruptul capului nu am gasit m-am întors dar am ajuns mult mai repede în vîrful dealului că duhneam de adrenalină de la căți nervi aveam.
     Cu limba de un cot afară și cu o falcă în cer și una în pământ mă întind la plajă și odată cu asta golesc și sticluța cu "loțiunea miraculoasă" pe mine și încep să admir eu natura și satul care se vedea ni așe frumos de sus. Parcă toți erau  la picioarele mele și eu eram deasupra tuturor fără să îmi pese. Încerc să îmi aprind o țigara și îmi dau seama că plecasem fără brichetă, giufe și că nu o să am răbdare să folosesc metoda preistorică de a freca două pietre așa că renunț la motto-ul meu: "Dacă sesiunea te stresează -ia un kent și te calmează".
      După ce ignor cu eleganță toate chestiile tentante din jurul meu și citesc conștiincioasă o data cursurile încep să îmi aduc aminte de vorbele unei bătrâne pe care am întalnit-o azi la cumpărături: "Auzi maică da ce studiezi tu acolo la școala ceea?" "Păi Comunicare și Relații publice...știți pot să scriu la ziar, să lucrez la primărie..." "Păi da maică da` tu iești dișteaptă di ce nu ai mers și tu să te faci doctoriță și veneai să lucrezi și tu aici la spital, cu facultatea asta nu știu unge mergi tu no"...
      În timp ce stăteam eu așa camuflată între sânziene și sunătoare și câte un salcâm și gândurile îmi alergau prin minte ca și tânțarii care îmi urlau în ureche: "Eu vara nu dooorm", îmi amintesc a enșpemia oară de copilărie...
     Veneam cu taică-miu să culegem sânziene, sunătoare, tei, salcâm și singura modalitate să mă convingă era să îmi cumpere înghețată și să îmi dea 10.000. Ăla era prețul standard pentru orice serviciu de-al meu prestat în favoarea lui. Masaj după ce venea de la lucru? 10.000, ajutor în grădină?10.000!, ajutor la electronică: aveam deja 30.000 nu mai apuca să mă găsească :)). Și mă apuc să culeg sânzieneee și culeeeg parcă vroind să recuperez tot timpul în care nu am știut să dăruiesc fără să aștept răsplată în schimb. Și fac un buchet așa de abia îl cuprindeam ca și atunci când făceam de 8 martie pentru mami din brândușe și toporași plus flori de plastic (și nelipsita felicitare cu 10.000 cumpărată din agoniselile mele).
         După 4 ore mă întorc acasă  blindată de sânziene, sunătoare, flori de camp și cu un roi admirabil de țânțari în urma mea dar mult mai mulțumită ca și când aș fi stat în sala de lectură cu alți țânțari și cu o brichetă care ar fi mers...
     
     



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Totalul afișărilor de pagină