marți, 19 februarie 2013

Când renunți la egoism...

- Egoismul e un lucru negativ! Debarasează-te de el!
-Adică vrei să spui să renunț să mai pun interesele mele pe primul loc? Să mă gîndesc cum pot să îl ajut pe celălalt în timp ce mă neglijez pe mine? Fi serios! De parcă pentru mine ar face cineva asta...
     Din păcate cam asta ar fi reacția majorității cu privire la titlu, fie spusă sincer de unii, fie doar gîndită de alții pitiți după un imens deget imaginar.
     Într-o lume sufocată de egoism și egocentrism, C. pare să nu fi cunoscut vreodată termenul ăsta. Ego-ul lui pare hrănit cu energia primită de la ceilalți: cu fericirea sau măcar cu zîmbetul pe care a reușit să le obțină de la alții pe care i-a ajutat.
     Cu gîndul ăsta a plecat C. de acasă acum 3 luni, să ajungă acolo unde mișună o mulțime de oameni cu umbrele colorate care se grăbesc să-și servească ceaiul cu lapte. Cu gîndul că o să reușească să-i facă o bucurie unui tovarăș, căruia moartea subită a tatălui său îi furase toată rezerva de zîmbete. Își sacrifică 6 luni în care nisipul curge prin clepsidra timpului său, timp pe care putea să și-l dedice în nenumărate feluri: cu familia, cu alți  tovarăși la o bere în țara lui și pe muzica lui, sau cîștigînd bani pentru scopurile lui.
”Știu că pot să îi schimb viața cu banii ăștia. El acum nu poate să îi facă și crede că am plecat și l-am lăsat singur cînd avea mai mare nevoie de mine. Nu știe el ce vreau să fac!”, spune cu modestie C.
     Asta îl motivează și îi alungă orice încercare de a-și permite un răsfăț, oricît de mic. Și faptul că și-a cumpărat un tricou, din banii munciți de el, il mustră și îl face să regrete gestul ”necugetat”.
Are un scop și vrea să îl ducă pînă la capăt cu orice preț. E foarte entuziasmat cînd vorbește de asta și de ce a putut să facă pentru alții. De la răbdarea să dea un sfat cînd cineva avea nevoie de el, pînă la lucruri materiale care presupun efort și sacrificiu de sine. Nu așteaptă răsplată. Poate doar de la Dumnezeu.
     Dar cînd îl întreb de el, de viața lui, de planurile lui,  pare secat de energie si obosit cînd vine vorba de eul lui. Tot entuziasmul și ambiția dispar și fac loc unui răspuns  găbit, fără prea mare interes. De la cîte zîmbete a împărțit, C. are el însuși nevoia de un transplant de zîmbet.



PS. Mă bucur că te-am cunoscut C. și că mai există oameni ca tine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Totalul afișărilor de pagină